Din nou prin România…#PrinTaraHategului II

Moartea nu este pedeapsa supremă…
November 24, 2016
Din nou prin România…#PrinTaraHategului III
December 11, 2016

Din nou prin România…#PrinTaraHategului II

Vă spuneam într-o postare anterioară pe care o găsiţi aici că plec din nou în explorarea României, de data acesta m-am bucurat de frumuseţile Ţării Haţegului.

#PrinȚaraHațegului este un eveniment organizat de Călin Bobora, Raul Malea şi Alisa Bencău. Evenimentul este sponsorizat de Pensiunea Sarmis și susținut de Fermele ADO, ELIT și T&O Prodcom.

La poalele munţilor Retezat am găsit un decor de basm cu cetăţi medievale, castele, biserici, cascade, păduri cu zimbri şi…dinozauri.

Prima oprire a fost la Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost capitala provinciei romane Dacia. Situată la o distanță de 40 de km de Sarmizegetusa Regia, capitala anterioară a regatului dac, colonia Ulpia Traiana a fost întemeiată după cucerirea acestuia de către împăratul Traian, între anii 108-110. Conform unui monument epigrafic, orașul a fost fondat din porunca împăratului de către generalul guvernator Decimus Terentius Scaurianus. Sub Hadrian i-a fost adăugat și numele Sarmizegetusa, iar în timpul împăratului Alexandru Sever a devenit metropolis.

p_20161105_104001-01-1

Așezarea a cunoscut o perioadă de dezvoltare care a durat până în a doua jumătate a secolului al III-lea, când a avut loc retragerea aureliană. În acest interval s-a construit pe bază de materiale variate, precum piatra locală de râu și stâncă, marmura, cărămida și țigla. Cea mai impunătoare clădire, amfiteatrul, avea o capacitate de cca. 5000 de persoane. Ruinele orașului antic constituie un complex arheologic aflat în localitatea Sarmizegetusa din județul Hunedoara. În apropiere este și Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, fondat în 1924, care adăpostește obiecte recuperate în cursul cercetărilor arheologice.

p_20161105_100239

p_20161105_100336_bf-01

Cele mai interesante ruine sunt:

Amfiteatrul este cel mai impunător edificiu al complexului. A fost construit în prima jumătate a secolului al II-lea. În incinta lui aveau loc lupte de gladiatori, încăierări între animale sălbatice și oameni, reprezentații de teatru, declamații și alte manifestații publice. La o capacitate de aproximativ 5000 de persoane, băncile erau de două feluri: cele pietruite, din apropierea scenei, rezervate persoanelor importante, și cele de sus, de lemn, rezervate spectatorilor de rând. Conform inscripției unei bănci păstrate în muzeu, demnitarii aveau locuri rezervate. În mijlocul amfiteatrului era o cameră subterană, din care a fost recuperată o tablă de marmură, dedicată zeiței Nemesis de către C. Valerius Maximus pecurarius, furnizor de animale.

Templul zeiței Nemesis. În apropierea amfiteatrului a fost construit și un templu dedicat zeiței Nemesis, care era venerată în antichitate de către gladiatori. În cadrul muzeului de arheologie s-au păstrat capiteluri de coloane din templu, precum și câteva table reliefate. Pe una este reprezentată zeița, cu atributele ei, balanța, grifonul și roata.

Palatul Augustalilor (în latină Aedes Augustalium) se află în apropierea forului (avea o intrare în for), în interiorul zidurilor orașului, și era sediul ordinului augustalilor, o corporație influentă, care își recruta membrii din cadrul stratului înstărit al locuitorilor orașului. Ordinul se ocupa cu organizarea de serbări, printre care și cea de la 3 ianuarie, dedicată împăratului aflat la putere. Edificiul impunător și de proporții mari și „închide la mijloc o curte centrală (despărțită în două printr-un zid), înconjurată dinspre apus și răsărit de cîte o bazilică”. În mijlocul curții se afla pe un soclu impunător altarul împăratului.

1478356118077-01  p_20161105_104018-01

p_20161105_104026_bf-01

p_20161105_104125_hdr-01

p_20161105_110342_hdr-01

p_20161105_110424_hdr-01

p_20161105_110448_hdr-01

p_20161105_110208-01 p_20161105_103759-01

Din păcate aşteptam ca zona să fie mai intens promovată din punct turistic şi mult mai bine valorificată mai ales datorită rolului strategic pe care Sarmizegetusa l-a jucat în istorie. Ruinele parcă-şi strigau povestea amintind de viaţa, cultura, obiceiurile şi misticismul celor care le-au dat viaţă, mai ales că o mare parte din vechiul oraş roman aşteaptă încă să fie scos la lumină…

Povestea continuă… urmariţi-mă!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *