Blaga spunea că veșnicia s-a născut la sat, eu cred că veșnicia s-a născut în casa bunicilor. Și casa imaginată de mine a bunicilor de la țară am găsit-o la Pensiunea Iz de Maramures. Maramureșul era de mult pe lista mea cu destinații de vizitat și într-un final am ajuns și aici. Se pare că acest an este anul descoperirii frumuseții uitate sau ascunse a României. Ce m-a cucerit în Maramureș? Simplitatea, naturalețea și bunătatea. Ce m-a cucerit la Iz de Maramureș? Pasiunea celor care au crezut în acest loc și au reușit să restaureze sentimentul de acasă, să reînvie trăiri și sentimente, să recreeze o lume de mult pierdută sub praf, rugină și uitare. Pensiunea este de fapt un ansamblu de vechi case restaurate cu multă migală și cu mult drag. Casele de lemn găzduiesc fiecare 4 camere de oaspeți decorate în cel mai simplu și traditional stil cu putință. Miros de lemn, o curte plină de meri, bunatăți gătite în casă… ce poate fi mai aproape de „acasă” decât atât?
Vă invit în casa de „împrumut” a copilariei mele imaginate în veșnicie:
Iar în postările viitoare vă invit să descoperim ce putem face într-un weekend pe meleagurile acestea ațât de încărcate de frumos, liniște și tradiție.
Confirmări/Notificări