Când vorbim de sudul Spaniei vorbim de partea Europei care a stat cel mai mult sub stăpânire arabă (opt secole), ceea ce a influențat puternic cultura locală. De asemenea, Califatul Cordobei și Emiratul Granadei au fost la vremea lor cele mai avansate și dezvoltate state din punct de vedere cultural ale Europei.
Cele mai spectaculoase monumente de arhitectură maură din Spania sunt Marea Moschee din Cordoba- transformată în catedrală și complexul de palate și fortărețe, Alhambra.
Despre Alhambra vom vorbi astăzi, un loc într-adevăr special, un oraș în mijlocul altui oraș, un complex enorm de palate și fortărețe, cosntruit înca din secolul al IX-lea, dar structura actuală dateaza din secolele XIII- XIV, din timpul ultimei dinastii maure din Spania, dinastia Nasrid.
Istoria Alhambrei nu începe cu a fost o dată un palat… ci cu a fost o dată o fortăreață militară construită din cărămidă roșie. În secolul al XIII-lea a devenit reședință regală. Numele ”Qalat al Hamra” înseamnă în arabă castelul roșu, dar dacă ascultăm poveștile castelului acestea ne vor spune că numele de ”Qalat al Hamra” vine de la faptul că Alhambra a fost înălțată la lumina torțelor, de aici și iluzia că zidurile par roșiatice.
Zidurile împunătoare ale Alhambrei adăpostesc grădini, pavilioane, mai multe palate, fortăreața (Alcazaba) și o mică medina (un orașel). Alhambra impresionează prin arhitectura care creează un spectacol unic privitorului prin liniile delicate dar extrem de elaborate, prin linii ferme alternate cu forme simetrice.
Alhambra este o construcție unică și prin încăperile cu arcuri pompoase și decorațiuni care imită stalactitele. De asemenea, interioarele palatelor sunt decorate cu caligrafe și arabescuri.
Alhambra este parte a patrimoniului UNESCO din anul 1984. Întreg complexul este alcătuit din:
Palatul Carlos V– niciodată locuit, a fost comandat dupa anul 1492 pentru a reimpune stilul creștin pe acest domeniu. Este un palat în formă pătrată, iar în interior are o suprinzătoare curte rotundă.
Fortăreața Militară– partea cea mai veche a Alhambrei, reprezentand un zid fortificat de pe care este o panorama frumoasă asupra cartierelor vecine, centrului orașului și a înzăpeziților munți Sierra Nevada.
Palatul Nasrid– capodoperă a stilului maur,succesiune de camere și grădini interioare, de formă dreptunghiulară, cu pereții gravați cu motive arăbești, arcade, ferestre îngrijit lucrate, caligrafie arabă și uși de lemn de un aparte rafinament.
Cea mai impresionată cameră mi s-a părut Camera Ambasadorilor, este totodată și cea mai impresionantă și mare cameră a palatului și locul în care Cristofor Columb a primit ”aprobarea” pentru călătoria sa spre Lumea Nouă.
Fără pereche între curţile Alhambrei este Curtea Leilor, descrisă drept „cea mai valoroasă mostră de artă arabă din Spania”.
Palatul de vară- Generalife (în arabă Jennat al Arif, Grădina lui Arif sau Grădina Arhitectului) a fost construit în secolul al XIII-lea și era utilizat ca reședință de vară a sultanilor.
Grădinile- se spune că ar fi construite după imaginea Paradisului din Coran și frumusețea și perfecțiunea lor cu greu poate fi descrisă în cuvinte.
Sute de ani de istorie au trecut prin zidurile Alhambrei, cu siguranță 1001 de povești au fost spuse și respuse aici…Locul fascinează prin frumusețe, compleșește prin bogație și surprinde prin incredibila liniște dominantă., doar susurul fântilor și serena curgere a apei arhiprezentă în Alhambra poate deranja turistul de la contemplarea minunii acestui loc… poate că intr-adevar Alhambra este o parte a Paradisului…
