Fiecare om îşi pune măcar o dată în viaţă întrebarea “ce s-ar fi întâmplat, ce viaţă ar fi avut” într-o altă epocă mai mult sau mai puţin îndepărtată. Fantezia noastră se blochează de bariera viitorului căci fantezia noastră e limitată, dar suntem atraşi de trecut fiind mânaţi de gustul explorării, al miresmelor de basm oriental şi de spiritul de aventura pe care ţi-l oferă istoria într-o postură comodă de spectator la cinematograf.
Dacă aş fi trăit în Egiptul Antic poate aş fi fost o preoteasă a zeiţei Isis aşteptând cu nerăbdare revărsarea Nilului aducător de viaţă şi aş fi scris pe suluri de papirus poezii de dragoste interzise.
Dacă aş fi trăit în Evul Mediu cu siguranţă că aş fi fugit de Inchiziţie pe pământuri noi locuite de oameni îmbrăcaţi în ghirlande de flori şi pene multicolore încercând să regăsesc paradisul pierdut.
Dacă aş fi trăit Revoluţia franceză poate capul meu gingaş, de marchiză, ar fi căzut în coşul cu nuiele sau poate aş fi strigat pe baricade “ Liberte, Egalite, Fraternite”…Cu siguranţă nu l-aş fi urmat pe Napoleon în visul lui nebun de a cuceri lumea.
Dacă aș fi trait in Aradul interbelic m-aș fi plimbat pe Corso în trasura baronului Neumann admirand cladirea Primariei si Teatrul, aș fi stat la resturantul Palace ascultand „Zaraza”, aș fi mers la concertele lui Enescu si Bartok, aș fi asistat la primul campionat național de canotaj din Romania…

Astazi trăiesc în Arad…Aradul este o combinație de multe influențe, acum se întalnesc cel mai bine tradiția și modernitatea, vechiul și noul, inovația și conservatorismul… În Aradul interbelic moda și luxul erau franțuzești, muzica balurilor venea de la Viena, extravaganța si risipa erau rusești…

Tocmai din acest motiv în postarile urmatoare va voi invita într-o calatorie în frumosul meu oraș natal, Arad.