Aradul e sunet, e tăcere, e lumină şi întuneric, e muzică şi zgomot, e mişcare şi clişeu. E mărire dar și decădere, e istorie, tradiție și modernitate, inovație și conservatorism.

La naşterea mea ursitoarele au vrut să-mi dăruiască un oraș intim si cochet cu străzi tăcute, cu cladiri impunătoare, cu oameni prietenoși ale căror povești străbat vremurile și ne fac azi atât de bogați pe harta lumii.

Destinul meu lucrează prin amanunte, trecutul trăieşte, e viu, ia parte la prezent, îl influenţează şi se schimbă în funcţie de ceea ce mi se întâmplă. Am călătorit mult, am admirat alte palate, catedrale sau grădini, am aplaudat dansatori de flamenco, toreadori, balerini, am admirat lalelele la ele acasa dar sufletul Aradului mi-a șoptit mereu că acasă e totul !

Călătorul ajunge de obicei în Arad prin Gara centrală, clădire de o deosebită prestanţă arhitecturală, construita între anii 1909-1912, în stil Secession, după planurile arhitectului maghiar Pfaff Fernc și detaliată de către L. Szantay.

Apoi, călătorul pornește spre celebrul ”Bulevard” flancat într-un capăt de Catedrala ”Sfânta Treime”, iar la celalalt capăt de Teatrul de Stat ”Ioan Slavici”.

În plimbarea noastră către kilometrul 0 al orasului, grandioasa Primărie întâlnim în cale o biserică cu aspect diferit: „Biserica Roşie”, reprezintă un punct de atracţie deosebit. Denumirea îi vine de la finisajul exterior, realizat din cărămidă aparentă şlefuită. Vizitatorul este impresionat de vitraliile executate în stil neogotic de către artistul Polka Josef din Budapesta. La inaugurare, biserica a avut trei clopote în greutate de 1590 kg denumite D (sunetul re), F (sunetele fa şi sol diez) şi A (sunetul la). În timpul primului război mondial, din dispoziţia autorităţilor, au fost demolate clopotele D şi A pentru ca din bronzul lor să se facă proiectile. A rămas doar clopotul F, pentru chemarea credincioşilor. Clopotele au fost turnate în atelierul turnătoriei Hönig din Arad, renumită pentru lucrările de turnare în bronz în zona aceasta.

Când ajungem în fața Palatului Administrativ am putea jura că suntem la Viena, asta dorită asemănării Primariei din Arad cu cea din Viena, singura diferență ar fi aceea că cea din Arad este cu un etaj mai ”scundă” decât cea din Viena.

Edificiul impozant al noii primarii, finalizat in anul 1875, a fost proiectat de catre constructorul pestan Lechner Odon, câștigatorul unui concurs la care au participat 17 arhitecți.

Urmează plimbarea printre palatele Aradului: Palatul Cenad, Palatul BNR, Palatul Neumann, Palatul Hermann, Palatul Bohus…

Palatul Cenad

Palatul BNR

Palatul Neumann

Palatul Hermann

Palatul Bohus

Biserica Catolică ”Sf. Anton de Padova” ridicată între anii 1902-1904 de către arhitectul arădean Emil Tabacovici ne va atrage atenția prin cupola sa înaltă de 56 de metri și de copia statuii Pieta de pe frontispiciu.

Să vă spun ca în 21 septembrie 1874 alături de elitele arădene și 1250 de spectatori, a apărut însuși împăratul Franz Iosef însoțit de prinții Albrecht, Iosif și Johann cu ocazia inaugurării Teatrului de Stat? Trupa Teatrului Național din Budapesta a prezentat un prolog de Szasz Karoly și comedia Vânătoarea din Matra de Fay. După primul act, Franz Iosef se retrage spunând că „teatrul ca frumusețe și ca onorată asistență sunt demne de orice capitală.”

Într-o vizită la Arad nu puteți rata nici Parcul Reconcilierii, Turnul de Apă, Teatrul Vechi, Casa cu lacăt, Biserica Sârbească și multe alte obiective turistice care vă așteptă să le descoperiți.

Parcul Reconcilierii

Turnul de Apă

Teatrul Vechi

Casa cu lacăt

Biserica Sârbească

Oricând poposiți prin Arad vă voi fi ghid cu drag!