Călătoria în Ţara Haţegului continuă… pe urmele dinozaurilor…
Unde i-am găsit? La Geoparcul Dinozaurilor – Ţara Hategului! O incursiune fascinantă în lumea legendelor, a balaurilor, dinozaurilor şi miturilor cu dragoni. În clădirea Universităţii dinBucureşti, din Hațeg, Str. Libertăţii, nr. 9A vă puteţi întâlni cu eroul principal al poveştii: Balaur bondoc, o specie de dinozaur transilvănean, aici aflaţi şiu povestea descoperirii și reconstituirii lui. Reconstrucția este realizată de Brian Cooley, expert international recunoscut. Bondoc e tare simpatic şi ne-am împrietenit instant!
În satul General Berthelot, la Centrul de Ştiinţă şi Artă, mi-am făcut alţi prieteni noi… Magyarosaurus dacus şi Zalmoxis robustus 🙂 îî cunoşteţi şi voi mai jos … Acest centrueste destinat vizitării, organizării de ateliere educaţionale şi activităţi de tip outdoor learning. În interior se află și o colecție de fosile printre care trei cuiburi originale cu ouă de dinozaur.
Apoi, un pic de sport şi am ajuns în satul Densuş la Casa Vulcanilor. Casa Vulcanilor se află la 3 km de Biserica Sf. Nicolae din Densuș spre satul Ștei, la 300m de șosea. Este un loc unde puteți afla despre vulcanii care dominau Insula Hațegului de acum 72 de milioane de ani și ale căror urme se găsesc astăzi în comuna Densuș;Construcția este una ecologică din cob, adică pământ galben, paie și apă realizată în 2014 cu finanțare de la Fundația pentru Parteneriat și MOL România, implementat de Asociația Drag de Hațeg. Punctul de vizitare conține de asemenea un spațiu special de educație nonformală și apropiere de natură prin simțuri – Livada Senzorială.
Fiind în zonă a urmat o vizită la monumentala biserică Sf. Nicolae Densuş. Biserica este într-un fel controversată: unii cred că a fost la început un templu roman al Zeului Marte, transformat în biserică în sec. XII-XIII Alţii susţin că era în Antichitate mausoleul generalului roman Longinus Maximus a cărui soţie a descoperit religia creștină şi a amenajat în locul mausoleului prima biserică de la nord de Dunăre. Astăzi, biserica are un aspect neobişnuit, fiind un amestec de stiluri şi materiale. Unele ferestre sunt de fapt racorduri de canalizare romană, zidurile bisericii sunt sprijinite de coloane, altarul este un capac de sarcofag, leii de pe acoperiș erau statui romane, iar pietrele masive din ziduri păstrează cioplituri antice. În zidurile bisericii se găsesc bucăţi din ruinele romane de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa: cărămidă romană, coloane, pietre cu inscripţii antice sau chiar statui. În interior se găsește un alt unicat: în icoana Sfintei Treimi, Hristos este îmbrăcat în costum popular românesc. Altfel mi s-a confirmat încă o dată faptul că lăcaşele de cult din Ţara Haţegului sunt adevărate monumente de artă medievală. În zonă mai puteţi vizita şi: Biserica din Sântămăria Orlea- construită în stilul cistercian al epocii romanice târzii, a fost dedicată Fecioarei Maria şi este o construcţie simplă, de dimensiuni impresionante însă. Este cea mai mare biserică medievală din Ţara Haţegului; Biserica din Ostrovul Mare- păstrează cel mai reprezentativ şi mai bine conservat turn-clopotniţă medieval din Ţara Haţegului, Biserica Pârveștilor- o biserică ţărănească construită în stil medieval; Biserica din Sânpetru, Mânăstirea Colț- mănăstirea avea un turn fortificat, unde călugării păstrau obiecte de valoare și se adăposteau în caz de pericol; Mânăstirea Prislop.
Călătoria în Ţara Haţegului nu ar fi completă fără o vizită la rezervaţia din pădurea Slivuţ care este printre puţinele locuri din Europa unde trăieşte zimbrul (bison bonasus). A fost înfiinţată în toamna anului 1958, când o pereche de zimbri – Podarec şi Polonka – a fost adusă din Polonia. Acesta a fost primul loc de pe teritoriul României unde zimbrul european şi-a făcut apariţia. Cei născuţi în România au primit nume începând cu litera R. Rezervatia de Zimbri Hateg-Slivut se intinde pe o suprafata de 50 de hectare, acoperite cu paduri de carpeni, stejari si brazi. Trebuie să recunosc că a fost prima oară când am văzut „live” aceste animale şi sunt într-adevar impresionante ca statură.
Fascinată de poveşti cu cavaleri şi domniţe am ales de această dată să vizitez Cetatea Mălăieşti, care la început a fost ridicat doar ca un turn-locuinţă. Acesta a fost apoi împrejmuit cu ziduri de incintă, iar mai târziu au fost construite şi patru turnuri bastion.Se spune că cetatea era mult prea mică pentru a putea face faţă unui atac mai serios şi avea mai degrabă rol de apărare în conflictele dintre nobilii locali.
Aş fi vrut să vizitez şi Cetatea Colţ, despre care se spune că a fost sursa de inspiraţie a romanului „Castelul din Carpaţi” scris de Jules Vernes. Se pare că autorul însuşi a fost cândva oaspete la hanul de la poalele stâncilor unde se ridica fortificaţia. Iar povestea de dragoste pe care a trăit-o cu domniţa cetăţii l-a inspitat să scrie romanul. Astăzi se mai păstrează doar ruine din zidurile fortăreţei medievale. Dar, din păcate din cauza vremii nefavorabile nu am putut parcurge drumul până la Cetate, este un bun motiv de a reveni în Ţara Haţegului!
Mai am atâtea de vizitat în Ţara Haţegului aşa că, cu siguranţă voi reveni!
