Ne aflăm cu toții în fața unu nou început. E momentul în care contabilizăm toate cele întâmplate de-a lungul unui an, 2020, care pentru majoritatea pare catastrofic sau cel puțin candidează la titlul de cel mai prost an.
Acum fix un an porneam spre Lisabona să îmi împlinesc încă un vis, acela de a intra în Noul An sub minunatul foc de artificii din Praca do Comercio. În momentul în care cerul era strălucitor și colorat în mii de nuanțe îmi propuneam că anul 2020 va fii definit de o călătorie continuă, constantă. Urma un an care se prefigura ideal pentru a bifa câteva din visele de călătorie…
Dar… Anul 2020 nu mi-a adus atâtea călătorii precum îmi doream, în schimb mi-a facilitat șansa unei calatorii mult mai importante…călătoria spre mine însumi. Care a fost cea mai importantă lecție pe care am învățat-o? Sa nu mai alerg prin viață. Să mă bucur de tot ce mă înconjoară și să apreciez chiar și șansa de a sta în liniștea casei sau să exist într-o lume care nu mai este atât de dinamică precum eram învățată. Nu mi-aș fi putut imagina niciodată o lume în care toate avioanele stau pe o pistă și nu decolează sau că va fi interzisă călătoria dintr-o parte a lumii în alta. Dar uite că s-a întâmplat…Oricum sentimentul de a fi din nou într-un avion dupa multe luni de pauză a fost incredibil! Anul 2020 mi-a dat șansa să redescopăr România, o Românie nobilă, suprizătoare și care mi-a permis să reînvăț luxul simplității. Dar si șansa de a revedea o parte din paradis…Santorini…
Dacă ne întoarcem la ziua de azi, ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie este numit „Îngropatul Anului” sau, mai recent, Revelion.
Anul nou nu a fost dintotdeauna sărbătorit în 31 decembrie, în Egiptul Antic acest moment era sărbătorit atunci când Nilul ieșea din matca, de obicei la sfârșitul lunii septembrie, și era deosebit de important acest moment pentru că de această întâmplare depindeau recoltele.
În anul 1691, Papa Inochentie al XII-lea a stabilit data de 1 ianuarie ca început de an religios, momentul fiind precedat de Solstiţiul de iarnă, şi mai apoi de Crăciun, ca început de An Nou calendaristic.
Anul Nou contemporan se sărbătoreşte diferit, în funcţie de regiune şi mai ales de religie. În zilele noastre se sărbătorește la o data care nu este fixă în luna septembrie sau octombrie Rosh Hashanah, Capul anului la evrei, în China acest eveniment se sărbătorește în perioada 21 ianuarie- 19 februarie, în Iran în luna martie, iar Biserica ortodoxă rusă marchează Anul Nou la 14 ianuarie.
Tradiții de Revelion în jurul lumii
În Elveția există tradiția toasturilor pentru lucrurile bune întâmplate în anul care trece;
În Brazilia se organizează un ritual de omagiu pentru zeița mării prin care se aduce ofrandă lumănări care plutesc pe apă însoțite de crini și trandafiri albi;
În China înainte de petrecerea de Anul Nou, se face curăţenie în casă, pentru alungarea spiritelor rele, iar ferestrele şi uşile caselor sunt vopsite şi apoi decorate cu ornamente de hârtie simbolizând fericirea, bunăstarea şi viaţa lungă;
În Coreea nu se doarme pentru a se evita trezirea în noul an cu sprâncenele încărunţite de Anul Nou;
În Egipt toată lumea se îmbracă în haine noi, foarte colorate;
În Grecia felul de mâncare tradiţional de Anul Nou este prăjitura „vassilopitta”, în care este pusă o monedă de argint sau aur, iar cine găseşte moneda se spune că va avea noroc în anul care urmează;
În Irlanda localnicii nu ies din casă de Anul Nou, aici existând credinţa că pe străzi se găsesc în această perioadă spirite cu care nu e bine să te întâlneşti;
În țările islamice există obiceiul ca, înainte de Anul Nou cu câteva săptămâni, să se pună seminţe de grâu la încolţit, în vase speciale, iar la momentul Anului Nou, grâul este deja verde amintind de primăvară şi de înnoirea vieţii;
În Italia în acestă perioadă au loc cele mai dinamice tradiţii: spectacole de artificii, precedate de cântece şi dansuri, mese îmbelşugate – din care nu lipseşte carnea de porc, simbol al bogăţiei – stropite din abundenţă cu spumante şi vinuri;
În Olanda se ard brazii de Crăciun pe străzi şi se lansează artificii, ca o credinţă că astfel spiritele rele ale vechiului an vor fi alungate;
În Polonia, de Anul Nou se pregătesc şi se consumă nişte gogoşi tradiţionale – „paczki” – şi se pregătesc mici pâini de forma unei cruci, copil sau a unui inel, care sunt ascunse în ungherele casei, iar cel care le găseşte urmează să intre în călugărie, să se căsătorească sau să conceapă un urmaş. De asemenea, cei care vor să se îmbogăţească în anul care vine, trebuie să umple un săculeţ cu mărunţiş, cu care trebuie să alerge pe câmp făcând mult zgomot;
Panama este ţara în care tradiţiile de Anul Nou aduc cel mai mare zgomot de pe Planetă: locuitorii se întrec în strigăte, fiecare bate unde şi în ce nimereşte mai zgomotos, claxoanele automobilelor sună necontenit, pentru alungarea ghinionului şi a spiritelor rele;
În Scoţia, Anul Nou este numit „Hogmanay”, iar una din tradiţii este arderea unor suluri de smoală care sunt rostogoloite pe străzi, pentru „ardearea” anului vechi;
În Spania şi Portugalia tradiţia iberică presupune că la miezul nopţii de Anul Nou trebuie să se consume 12 boabe de struguri, pentru a avea noroc şi fericire în fiecare din cele 12 luni ale anului care urmează;
În Austria se păstrează tradiția balurilor de pe vremea habsburgilor, astfel încât la miezul nopţii se aud acordurile „Dunării albastre” şi ale operetei „Liliacul” de Johann Strauss. Pe masa festivă se află carne de purcel – semn de noroc – iar mesele se decorează cu purceluşi din ciocolată;
În Belgia de 1 ianuarie, în Liege, se păstrează obiceiul de a mânca, în familie, choucroute (un fel de varză murată cu cârnaţi), fiecare persoană având sub farfurie, în mână sau în buzunar o monedă;
În Japonia, Anul Nou, numit „Oshogatsu”, reprezintă un simbol al înnoirii. Sunt organizate „petreceri de uitat anul” sau „Bonenkai”, prin care oamenii lasă în urmă problemele şi grijile anului pe cale să se încheie şi se pregătesc pentru un nou început. Copiii primesc otoshidamas – mici cadouri cu bani înăuntru, iar în ziua de 1 ianuarie oamenii scriu pe o hârtie dorinţele pentru noul an;
În Rusia după miezul nopții se deschid uşile şi ferestrele pentru ca noul an să intre în casă. De asemenea, pe masă se pune o băutură făcută din votcă, suc de lămâie şi apă de la robinet numită „apă murdară”, care se bea pentru a înlătura ghinionul în noul an;
În România în prima zi a Anului Nou nu se aruncă nimic din casă, deoarece se crede că astfel de aruncă norocul. Conform tradiţiei populare, la miezul nopţii dintre ani uşa casei trebuie să fie deschisă, pentru a-i face loc anului vechi să iasă şi Anului Nou să intre. Bătrânii spun că la trecerea dintre ani este bine ca fiecare persoana să poarte o haină nouă şi ceva roşu, dar şi să aibă în buzunar nişte bani. O altă credinţă populară spune că în noaptea dintre ani este bine să se mănânce peşte, pentru a avea o trecere lină şi uşoară prin anul ce urmează, precum cea a peştelui prin apă.
Voi ce tradiții urmați de Anul Nou?
În final vă voi mărturisi că anul acesta, la fel ca în anii trecuti, am continuat să fac exact ce mi-a spus instinctul și m-am bucurat de fiecare lucru, de fiecare emoție, de fiecare om din viața mea, de fiecare încercare, de fiecare călătorie, de fiecare sfârșit, de fiecare iertare, de fiecare sentiment, de fiecare gând, de fiecare clipă! Vă reamintesc că în jurul nostru totul este într-o continuă mișcare și schimbare, astfel, vă doresc să aveți curajul să iertați, să simțiți și să iubiți…în fiecare clipă…pentru că în viața asta rămânem doar cu ce am visat, cu ce am iubit și cu cât am călătorit… La Multi Ani! 2021 te aștept!