Și pentru că se zice că toate drumurile duc la Roma, când drumul Dvs. va ajunge aici să nu ratați în călătoria voastră prin cetatea eternă:
- Treptele Spaniole, proiectate între 1723 și 1725 de către Alessandro Specchi și Francesco de Sanctis, la ordinul Papei Inocenţiu XII. Trepele fac legătura între Piazza di Spagnia și Piazza Trinita dei Monti și biserica de acolo care poartă același nume. Se spune că aceste trepte formează cea mai mare scară în aer liber din Europa. În Piazza di Spagnia puteți vedea și superba fântână în stil baroc din secolul al XVII-le Fontana della Barcaccia.
- Fontana di Trevi, cea mai mare și faimoasă fântână barocă din Italia. A fost construită în secolul al XV- lea pentru a marca sfârșitul drumului Aqua Virgo, un canal artificial datând din anul 19 î.Hr. care aducea apă în băile romane, de la o distanță de 12 km înafara orașului, apeductul are aproximativ 22 km. În 1692, Papa Urban al VIII-lea l-a consultat pe Gian Lorenzo Bernini pentru a redecora fântâna inițială, aprobată de Papa Nicolas al V-lea în 1453. Papa Urban a murit înainte de a vedea fântâna refăcută. Aspectul actual conține elemente din schițele lui Bernini, Salvi și Pannini. Figura centrală a fântânii Trevi este Neptun, zeul mării, care se afla într-un car de luptă ce are forma unei scoici, tras de doi caluți de mare. Unul dintre cai este nărăvaș iar celalalt este calm și supus. Aceștia simbolizează dispoziția fluctuantă a mării. La stânga lui Neptun se găsește o statuie ce reprezintă abundența, iar cea din dreapta sănătatea perfectă. Deasupra sculpturilor se găsesc basoreliefuri, unul din ele înfățisând-ul pe Agripa, generalul care a construit apeductul ce aduce apa la Fontana di Trevi. Acesta este înfățișat explicând planurile sale Împăratului Augustus. Apa de pe fundul fântânii reprezintă marea. Legenda spune că cel ce aruncă o moneda în apă se va întoarce la Roma. Această moneda trebuie aruncată peste umar cu spatele la fântână. Fântâna este curațată zilnic, iar banii sunt donați către Caritas, o fundație italiană de caritate. În 2006, BBC News a raportat că în fiecare noapte sunt strânși aproximativ 3000 de euro.
- Piața Navona, construită pe fostul stadion al lui Domițian, construit de acesta în anul 86 d. Ch. Stadionul avea o arenă mai mare decât cea a Coloseum-ului și era folosit pentru întreceri sportive și diverse festivități. Stadionul a fost cunoscut sub numele de Circus Agonalis și se crede că de-a lungul timpului, numele s-a schimbat în „in agone” și mai apoi în „navone” și în cele din urma în „navona”. În secolul al XV-lea stadionul a fost pavat pentru a da naștere pieței Navona, dar părti ale stadionului lui Domițian se pot încă vedea în zona pieței. Principalul punct de atracție al pieței Navona îl reprezintă cele trei fântâni. Fântâna centrală și cea mai mare dintre ele este Fontana dei Quattro Fiumi. A fost construită între 1647 și 1651 la cererea papei Inocentiu al X-lea, iar proiectul i-a fost inițial încredințat lui Borromini, dar în cele din urmă a fost acordat rivalului său, Bernini. Fântâna are patru figuri, fiecare reprezentând un fluviu de pe câte un continent – Nilul, Gangele, Dunarea și Rio della Plata. Aceste statui se află la baza unei pietre care susține un obelisc, aflat inițial la Circus Massenzio, în apropiere de Via Appia Antica. Celelalte două fântâni din piață sunt Fontana di Nettuno și Fontana del Moro. Fontana del Nettuno, cunoscută și drept Calderari, a fost construită în 1576 de Giacomo della Porta. Statuile, Neptun înconjurat de nimfele mării au fost adaugate în secolul al XIX-lea. Giacomo della Porta este și cel care a construit Fantana Maurului, iar statuia centrală, un maur care ține în mână un delfin, o creație a lui Bernini, a fost adaugată în secolul al XVII-lea. Tritonii au fost adăugati și mai târziu, în secolul al XIX-lea. O altă atracție aici este biserica Sant’Agnese in Agone, construită pe locul unde, conform legendei, Sfânta Agnes a fost dezbracată la piele, dar în mod miraculos a fost salvată de rușine prin creșterea imediata a părului. Piazza Navona este una dintre cele mai populare și pline de viață piețe ale Romei, aici de găsesc multe cafenele și restaurante.
- Panteonul, construit inițial de Agrippa ca templu pentru toate zeitățile Romei Antice, reconstruit de împăratul Hadrian, în aproximativ 126 d. Hr, iar din secolul al VII-lea este biserică creștină. Este cea mai bine conservată clădire romană și cea mai importantă clădire veche din lume cu acoperișul original intact. Deși identitatea arhitectului rămâne incertă, mulți o atribuie lui Apolodor din Damasc. Până în secolul al XX-lea, Panteonul a fost cea mai mare construcție din beton existentă în lume. Domul clădirii, cu o înălțime de peste 43 de metri este impresionant. A fost cel mai înalt dom din lume până în anul 1436 când a fost construită Catedrala din Florența. Aspectul particular este dat de dezchizătura din vârful domului, numită oculus, care în acea vreme era singura sursă de lumină a cladirii. Imensele coloane ale Panteonului, ce cântaresc 60 de tone au fost făcute în Egipt și au fost transportate până la Roma cu vapoare. În secolul al XVI-lea, Michelangelo a venit în fața Panteonului pentru a-l studia deoarece domul Panteonului avea sa fie model pentru domul viitoarei Basilici Sfântului Petru – al cărei dom este mai mic decăt cel al Panteonului cu doar 60 de centimetri. Tot acum, acoperișul Panteonului este dezbrăcat de acoperișul de bronz care îl învelea, pentru a fi folosit în alcătuirea baldachinului lui Bernini din noua Catedrala a Sfântului Petru. Pereții Panteonului sunt plini de mormintele monumentale ale unora dintre persoanele de seamă ale orașului. Printre acestea, cel al artistului Rafaelo se află în partea stângă a ușii de intrare. Vittorio Emanuele al II-lea, primul rege al Italiei unite, și succesorul acestuia, Umberto I, sunt și ei înmormantați aici.
- Bocca della Verita, o lucrare învăluită în mister. Unii afirmă că face parte dintr-o fântână romana de secol I, alții afirmă că n-ar fi decât un banal capac de canal vechi însă de 2000 de ani. De asemenea misterul se adâncește și în privința ființei pe care o reprezintă, unii cred că este Oceanus, alții că este reprezentarea antică a zeului râului Tibru. Din secolil XVII, Bocca de la Verita străjuiește intrarea în cea mai veche biserică din Roma, care găzduiește de asemenea un craniu atribuit Sfântului Valentin, dar și o bucată dintr-un mozaic provenind din vechea Basilica Sf. Petru. Bocca della Verita este însoțită de numeroase legende despre soți geloți, care-și obligau nevestele sa bage mâna în Gura Adevarului pentru a verifica daca îi mint sau nu (tradiția spune că în cazul mincinoșilor gura se închide, mușcându-le mâna celor care spun neadevăruri) sau despre preoți care introduceau scorpioni în gura statuii doar pentru a perpetua mitul.
Și pentru că ”pas cu pas se ajunge la Roma” vă doresc ca la momentul potrivit pașii să vă poarte în această cetate eternă a artei, a grandorii, a măreției, a opulenței, a frumuseții. Roma, Caput mundi („Capitala lumii”), la Città Eterna („Oraşul etern”), Limen Apostolorum („Pragul apostolilor”), La città dei sette colli („Oraşul celor şapte coline”) sau pur şi simplu l’Urbe („Oraşul”), unul dintre cele mai încărcate de istorie orașe ale Europei, considerată printre cele mai prețioase comori ale lumii și parte a istoriei europene, dar și a lumii, leagăn pentru civilizația modernă o să vă dea același sentiment trăit de mine că orașul povestește legende din lumi de mult uitate și cu siguranță va fi o destinație în care veți reveni chiar dacă ați aruncat sau nu o monedă în Fontana di Trevi.
Aici găsiți și celelalte postari despre Roma:
Spre Roma… cu dragoste…partea I