Legenda acreditează ziua de 25 martie a anului 421 drept moment al întemeierii acesteia. Se pare că Veneția s-a născut ca urmare a fluxului de refugiați care au abandonat câmpia padană sub amenințarea mai multor invazii longobarde și hune din nordul Italiei în decursul secolului al V-lea și de la începutul secolului al VI-lea. Situația geografică i-a predestinat pe venețieni încă de pe atunci spre a fi navigatori. Bazele ascensiunii economice a orașului se pun de către comerțul naval și chiar și de către pirateria practicată de venețieni, Numele „Venezia” apare pentru prima oară în secolul al X-lea în documente. Cele mai importante obiecte ale comerțului erau pe atunci articolele de lux din orient și sclavii aduși din Dalmația. Prestigiul localității a crescut foarte mult odată cu aducerea moaștelor evanghelistului Marcu din Alexandria, în anul 828. Evanghelistul, episcop al Aquileei și patriarh al Alexandriei, era venerat de către copți drept fondatorul bisericii lor. Conform legendei, relicvele au fost înmânate dogelui Giustiniano Partecipazio (827-29), sub al cărui patronat s-a clădit prima biserică, de lemn, închinată evanghelistului. Acest lăcaș a fost distrus într-un incendiu din 976, odată cu palatul dogal. În urma acestor distrugeri se pune piatra de temelie a unei biserici de piatră în plan centrat, a cărei criptă s-a păstrat azi sub bazilica actuală. În secolul al VIII-lea se pun bazele șantierelor navale din lagună, astfel, Veneția ajunge treptat o importantă putere maritimă, concurând cu alte orașe-republică precum Amalfi, Pisa sau Genova pentru a controla comerțul dintre franci, bizantini și orient. Din anul 992 datează prima reprezentanță comercială a Veneției la Constantinopol, din 1082 primele privilegii comerciale acordate republicii de către împăratul Alexios I Comnen. Prin cucerirea Dalmației (998-1001) Veneția devine o supraputere a mării Adriatice. Victoria asupra piraților dalmați va fi comemorată la Veneția începând cu sărbătoarea înălțării din 1177 drept o „nuntă a dogelui cu marea” (Sposalizio del Mar).
În apogeul puterii sale, orașul controla astfel mare parte din coasta Mării Adriatice, multe insule din Marea Ionică și Marea Egee, era principala putere militară în Mediterana orientală și se număra printre principalele forțe comerciale din Orientul apropiat. Punctul culminant al stăpânirii venețiene a fost atins în urma Cruciadei a patra, în vremea dogelui Enrico Dandolo, atunci când, ca o consecință a cuceririi Constantinopolului de către cruciați, în 1204 a fost întemeiat Imperiul latin de Constantinopol, un stat dominat din punct de vedere comercial de Republica Veneția, iar aceasta din urmă a intrat în posesia mai multor insule din Marea Egee (precum Negroponte – astăzi Eubea, Naxos, Chios etc., ulterior și Creta, insulele ioniene Corfu, Cefalonia și Zante precum și orașele Modon și Coron din Peloponez.
În Tracia Veneția a stăpânit mai multe orașe, printre care și Adrianopole, și chiar din Constantinopol a deținut trei optimi, inclusiv catedrala Sf. Sofia. Această dominanță a fost posibilă datorită faptului că venețienii asiguraseră transportul maritim al majorității cruciaților
Odată ajunsă o mare putere maritimă, Veneția a intrat într-un lung conflict cu Genova, între anii 1256 și 1381. Conflictul s-a desfășurat în trei războaie pe Marea Egee (1256-1355) și într-o înfruntare decisivă pe teritoriul italian și în apele teritoriale ale celor două republici (1378-1381). Învingătoare din această ultimă confruntare iese Veneția
În secolul al XVIII-lea, Veneția era printre orașele cele mai rafinate din Europa, cu o mare influență în domeniul artelor, arhitecturii și al literaturii acelei perioade. Teritoriul Republicii Veneto cuprindea Veneto, Istria, Dalmația, Cattaro (azi, Kotor) și o parte din Lombardia și din Emilia-Romagna. Dar după 1070 de ani de independență, în 12 mai 1797 orașul este cucerit de Napoleon Bonaparte. Dogele Ludovico Manin este constrâns de Napoleon să abdice și este dizolvat Consiliul Republicii pentru a proclama „Guvernul Provizoriu al Municipalității Veneția”. Pe 16 mai 1797 trupele franceze au ocupat orașul.
În 17 octombrie 1797 „Municipalitatea Veneția” încetează să mai existe, fiind cedată Austriei. Veneto, Istria, Dalmația și Cattaro au format „Provincia veneta a Imperiului Austriac. Austriecii au intrat în oraș pe 18 ianuarie 1798. Din 1866, Veneția a intrat în componența Regatului Italiei.
Fascinația unui oraș ca Veneția, oraș fara rival în lume atrage milioane de turiști ani de ani. Farmecul acestui oraș captivant este că ne trimite în trecut într-un oraș nobil, unic, incomparabil. Timpul are o altă dimensiune la Veneția, ceasurile par să stea în loc, eternitatea este o dimensiune care se potrivește Veneției. De îndată ce te plimbi cu o gondola iți dai seama că timpul trece mai încet. Eternitatea și fragilitatea, dragostea și moartea, bucuria și tristețea, întâlniri și despărțiri, mărire și decădere, sacru și profan se regasesc în muzeul plutitor, Veneția.
Puține orașe din lume se pot lăuda cu o moștenire arhitecturală și artistică ca cea a Veneției. Odata ajunși aici vă invit să vizitați:
Palatul Dogilor
Palatul Dogilor din Veneția este un exemplu superb de arhitectură gotică venețiană. El a servit ca senat, centru administrativ, tribunal, arhivă publică și închisoare până în anul 1797 atunci când a căzut republica venețiană. Prima dată ridicat în sec al IX-lea, Palatul Dogilor a fost reconstruit de mai multe ori dar din anul 1340, o dată cu construcția Sălii Consiliilor, a început cu adevărat să prindă formă. În Sala Consiliului sunt picturile primilor 76 de dogi. Decorațiunea palatului este impresionantă. La intrarea în palat este o curte imensă. Urcând pe scara giganților (Scala dei Giganti), veți putea vedea statuile lui Neptun si Marte iar apoi veți ajunge în loja de la primul etaj, aici erau încoronți dogii în urma unei slujbe ce se ținea în Biserica San Marco. Scara de aur (Scala d’Oro) duce la o succesiune de camere din sec al XVI-lea, printre ele fiind și camerele private ale dogilor.
Basilica San Marco și Piața San Marco
Basilica di San Marco este biserica cea mai cunoscută din Veneția și unul din cele mai bune exemple de arhitectură bizantină. Ea se află in Piata San Marco. Datorită formei opulente, decorată cu mozaic bizantin, și datorita statutului său de putere și bunăstare ca simbol venețian, a mai fost numită și Biserica de aur (Chiesa d’Oro). În partea de sus a bisericii sunt statuile a 4 sfinți războinici și a lui San Marco care vegheaza asupra orasului. Deasupra ferestrei centrale a fațadei, sub statuia lui San Marco se află leul înaripat (simbolul bisericii) iar în mijlocul balconului se află caii romani. Construția bisericii a fost inspirată după Biserica Iustiniana a apostolilor din Constantinopol. Piața San Marco este piața cea mai cunoscută din Veneția înconjurată de cafenele și buticuri superbe.
Puntea Suspinelor
Privind Puntea Suspinelor de pe Pontedella Paglia, ne putem înca imagina cum Casanova trecea peste Rio di Palazzo, dinspre închisoare spre Palatul Dogilor, privind cu coada ochiului afara și suspinând stins dupa libertate.
Aventurierul venetian, încarcerat pe la 1755, avea să scape câteva luni mai tarziu din închisoare însă, pentru mulți alții, drumul acesta peste Puntea Suspinelor a oferit, probabil, ultima privire spre lumea de afara.
Podul a devenit faimos în secolul XIX datorită Lordului Byron, care l-a zugrăvit romantic într-o poezie numita Childe Harold’s Pilgrimage, și tot de la acesta se spune că i-ar fi ramas și numele sub care este cunoscut astăzi.
În timp, Puntea Suspinelor a devenit un binecunoscut simbol venețian cu conotații dulci-amare, amestecând suferința și dorinta de libertate a celor care o traversau la început, cu speranța unei iubiri eterne pe care o nutresc cei care trec astăzi pe sub ea în gondole. Daca aceștia din urma împart un sărut, la asfințit, chiar în momentul în care trec pe sub pod, vor fi binecuvantați, se spune, cu o dragoste care nu va muri niciodată.
Canal Grande
Are forma unul “S” în oglindă și are aproximativ 3,8 km lungime, 30-90 latime și o adâncime de o medie de 5 metri. Marele Canal este cel mai bine cotat cartier din Venetia: casele sunt mai mari (construite între sec XIII – XVIII), decorațiunile sunt la scala mult mai mare și dispune de cel mai usor transport cu barcile avand cel mai mare trafic din oras. Până în secolul al XIX-lea traficul se desfășura de-a lungul canalului fapt pentru care nu exista decât un singur pod care traversa canalul (Podul Rialto). Pana astazi s-au mai construit înca doua poduri: podul Scalzi și podul Academiei. Marele Canal este întradevar încântător contribuind la magia unuia dintre cele mai frumoase orașe din lume.
Podul Rialto
Podul Rialto este cel mai vechi pod peste Marele Canal și probabil cel mai cunoscut din oraț. A fost construit între anii 1588 și 1591 și a fost singura modalitate de a traversa canalul pe jos până în anul 1854 când a fost construit Podul Academia.
Podul Rialto are 7.5 metri înălțime și cuprinde 3 sensuri de mers. Două părți pe lângă balustrade și o bandă pe mijloc care servește ca spațiu pentru comercianții care vând diverse bijuterii, pânze, sticla de Murano și alte articole pentru turiști.
Basilica Santa Maria de la Salute
Basilica Santa Maria della Salute este o biserică micuță, dar datorită decorațiunilor, al profilului distinctiv și al locației sale este una din cele mai fotografiate biserici din Italia.
De-a lungul timpului, bolile au adus paradoxal o contributie foarte mare la artă și arhitectură. În anul 1630, după ce aproape o treime din cetățenii Veneției au fost omorați de ciumă, Senatul Veneției i-a promis Domnului că dacă va opri ciuma, vor construi o biserica în onoarea Fecioarei Maria. Datorită venirii bruște a vremii reci, populatia bolnavă de ciumă a fost redusă iar biserica Santa Maria della Salute a fost construită.
În data de 21 Noiembrie, în fiecare an, muncitorii orașului lasă un pod mobil peste Marele Canal din cartierul San Marco până la biserica Santa Maria della Salute iar venețienii vin pentru a-și arăta respectul pentru Fecioara Maria alături de gondolierii ce își aduc vasele pentru a fi sfințite de preoți.
Indiferent de anotimp, Veneția are cu ce sa va imprezioneze. Lasați-vă purtați într-o calatorie în timp… fie că o veți vizita cu ocazia celebrului Carnaval, fie că alegeți una din lunile de toamnă Veneția, orașul care a apărut din mare este o încantare pentru ochi dar mai ales pentru suflet…
Confirmări/Notificări