Domnițe, cavaleri și personaje desprinse dintr-o epocă demult apusă prind viață la Castelul Corvinilor din Hunedoara care este pe bună dreptate considerat unul dintre locurile pe care orice turist care ajunge în România trebuie să-l viziteze.
Este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situat în „top 10 destinații de poveste din Europa”.
Dar nu impresionează doar prin arhitectură ci și prin istoria sa:
Un cneaz român pe numele lui Voicu/Voik, întâmplător stră-strănepot al lui Basarab I (cel considerat întemeietorul Țării Românești), a primit în 18 octombrie 1409 o donație de la Sigismund, ultimul împărat al Casei de Luxemburg. Familia lui Voicu devenea astfel, alături de familia Cândea (devenită ulterior Kendeffy) din Hațeg, una dintre primele familii românești din Transilvania medievală cu drept de proprietate nobiliară.
Istoria consemează că Sigismund de Luxemburg i-a făcut această donație cneazului “pentru merite deosebite în luptă”. Pe de altă parte, o legendă culeasă de istoricul Gáspár Heltai (care a trăit în secolul al XVI-lea) spune că, în realitate, Sigismund a făcut un copil cu o femeie a Țării Hațegului – Erzsébet Morzsinai/Morzsinay. Un copil care mai târziu avea să devină Ioan/Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvania și regent al Ungariei și tatăl regelui Matia/Matei Corvin. Pentru a proteja onoarea doamnei Erzsébet (și a proteja copilul), Sigismund i-a dat-o de soție unuia dintre vitejii săi – Voicu. Care, se pare, a avut grijă de copil ca și cum ar fi fost al lui.
Revenind la donație, pe domeniul primit Voicu a ridicat o fortificație. În formă de elipsă, cu un turn în capăt, cu ziduri de 2 metri lățime. Câțiva ani mai târziu, în 1440, fiul său Ioan/Iancu a început o serie de construcții de mare amploare, transformând fortăreața în castelul pe care-l vedem azi. De altfel, câteva elemente ale castelului sunt astăzi exact așa cum le-a lăsat Ioan de Hunedoara. Spre exemplu, galeria și ultimul turn de apărare din Aripa Neboisa (denumirea vine din sârbă, ne boj se înseamnă nu te teme; este, probabil, influența mulților mercenari sârbi care locuiau în cetate). Tot în acea perioadă a fost ridicat Turnul Capistrano. Numele lui vine de la Ioan de Capistrano, călugăr franciscan și prieten al lui Ioan de Hunedoara. Ca fapt divers, după bătălia de la Beograd, unde Capistrano a luptat alături de Ioan (și i-au înfrânt pe turci, care asediau orașul), au murit amândoi de ciumă. Ioan în august 1456, Capistrano 2 luni mai târziu.
Revenind la Castelul Corvinilor – prima lui atestare documentară este făcută în 1443, chiar de Ioan de Hunedoara, într-un document care s-a păstrat până în zilele noastre. De altfel, în Sala Cavalerilor se păstreză o inscripție în limba latină care, tradusă, sună așa – “această lucrare a făcut-o mândrul și mărețul Ioan de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei, în anul Domnului 1452″
Fiul lui Ioan, regele Matia/Matei Corvin, a adăugat castelului o aripă nouă – Loggia Matia – unde se păstreză o frescă laică unicat, formată din 4 picturi, care descriu momentul primirii stemei familiei.
În aripa castelului numită Matia se mai deslușește destul de vag, o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Ioan de Hunedoara (Corvini).
Legenda corbului: Pe blazonul familiei Corvinilor este inscripționat un corb care ține în cioc un inel de aur. Atribuirea acestui simbol al familiei are o legendă. Se spune cã Ioan de Hunedoara era fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasă femeie din Țara Hațegului, pe nume Elisabeta.
Pentru a o feri de necinste, regele îi dă de soț pe unul din vitejii săi, Voicu, dăruindu-i totodatã și un inel ca și dar pentru copilul nenăscut, cu scopul de a fi recunoscut atunci când va crește și va merge la curtea regală. În timpul unei călătorii făcută de familia lui Voicu, poposind pentru a prânzi, inelul este uitat pe o margine a ștergarului pe care erau puse merindele. Un corb, atras de strălucirea inelului îl fură încercând să plece cu el. Copilul Ioan de Hunedoara ia un arc și săgeteazã corbul, recuperând astfel inelul. Atunci când crește și ajunge la curtea regală, povestește aceastã pățanie, iar regele, impresionat de această istorie, decide ca simbolul familiei hunedorenilor sã fie corbul cu inel de aur în cioc.
De altfel, și numele familiei provine din latinescul “Corvus”, care înseamna “Corb”, o pasăre care simboliza cu totul altceva în Evul Mediu, și anume întelepciunea și longevitatea.
În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ținut de cuvânt. Se spunea că inscripția de pe zidul fântânii inseamnă „Apă ai, inima n-ai”.
Castelul a aparținut familiei Huniazilor până în 1580. De-atunci și până în secolul al XVIII-lea, când a intrat în posesia statului Habsburgic. În această perioadă, principele Gabriel Bethlen a înlocuit o parte din elementele gotice ale construcției, a ridicat noul turn al porții și palatul estic. Mai apoi, din 1724 până în 1854, Castelul Corvinilor a fost sediul Administrației Minelor. În 1854, în urma unui trăsnet, a fost grav afectat de un mare incendiu. Apoi a fost restaurat în mai multe rânduri.
Castelul are un farmec aparte oferit de stilurile de construcție diverse, inovațiille în plan civil dar și militar dar și datorită vieții tumultoase a curtenilor.
Legende, domnițe, cavaleri, istorie, mister, călugări, artă, vitejie, arhitectură…le găsiți pe toate în Hunedoara!
P.S. Pentru cei care vor da share articolelor din seria Vizita în HD 2015 am pregătit un cadou supriză! Voi alege câștigatorul cu ajutorul random.org în 20.05.2015.
„Vizită în HD” 2015 este un eveniment organizat de Denisa şi Sebastian Bârgău şi Călin Bobora. Proiectul este sponsorizat de Fermele Ado, Gourmetgift, AquaSara, Hotel Sarmis Deva, Aeroclubul Deva şi este susţinut de Primăria Oraşului Simeria şi Primăria Oraşului Deva.
Ai spor la scris vad! Eu inca ma lupt cu drumul spre Hunedoara! Te pup si te imbratisez! xoxox
Atata îmi e de drag castelul ca de abia am așteptat sa scriu despre el! Te pup!
Castelul este o pagină importantă din istoria românilor, o fortificație despre care se spune că nu a fost niciodată cucerită.
În Sala cavalerilor, învecinată vechii închisori, o trapă duce spre un coridor subteran, care făcea legătura cu temniţa. Catacomba era folosită, de asemnea, ca închisoare. Există o legendă care spune că Sala Cavalerilor, pe lângă faptul că era folosită ca loc de ospăţ, avea şi rol de sală de judecată. Deasupra acelei trape era jilţul pe care era aşezat acuzatul, pentru a fi supus interogatoriului. Trapa putea fi acţionată, astfel încât el cădea în gol, câţiva metri, în acel spaţiu de sub Sala Cavalerilor.
Fascinant castelul!