Sărbătorim din nou cu mare fast zilele Aradului, iar unul dintre evenimentele interesante ale programului (cu mari eforturi mă voi abţine în a comenta bazarele şi târgurile şi concertele de muzică populară organizate cu această ocazie) a fost o videoproiecţie pe clădirea Palatului Administrativ, un show de sunet și lumină. Frumoasa idee, în opinia mea pregătită mai mult pentru Centenarul Mari Unirii prin numeroasele referiri la acesta decât la „sărbătoritul” zilei şi anume oraşul Arad.

Dar pentru cei ce nu ştiu sau au uitat Aradul nu înseamnă doar UTA sau Fabrica Marta (prima fabrică de automobile din Ungaria şi de pe teritoriul actual al României, 1909) cum a fost prezentat în videoproiecţie, Aradul este:

  •  locul în care prima şcoală a Aradului, cu predare în limba germană, a fost înfiinţată în anul 1715, iar prima şcoală pedagogică din Transilvania a fost înfiinţată tot la Arad, în anul 1812,
  • locul unde a fost construit de către un comerciant evreu, primul teatru de piatră din ţară, inaugurat în luna mai 1817,
  • locul unde a fost  înfiinţat în 1833 al şaselea conservator muzical european – primul din ţară,
  • locul în care în anul 1840 a fost inaugurată una din primele bănci de economii şi credite de pe teritoriul României,
  • locaţia unde s-au pus bazele în anul 1890 a ceea ce avea să fie primul club de canotaj din Transilvania,
  • locul în care s-a jucat în anul 1899, primul meci oficial de fotbal din Transilvania,
  • în anul 1913 Aradul avea a 8-a linie electrificată a lumii şi prima din estul Europei între Arad şi Podgoria Aradului ,
  • locul primei fabrici de jucării din ţară (Arădeanca – 1959),
  • locul primei fabrici de ceasuri din ţară (Victoria – 1962),

Şi aş putea continua, dar vă rog pe voi să-mi spuneţi ce mai are special Aradul şi vă provoc la dialog!

Până atunci, La Mulţi Ani Arad! De ziua ta îţi doresc mai puţină mediocritate, străzi curate şi asfaltate, clădiri restaurate,  locuitori demni de titulatura de oraş liber regesc, mai multe spectacole de teatru şi concerte de operă. Şi ştii ce mai îmi doresc? Îmi doresc ca cei care te conduc, Arad, să te iubească macar jumătate cât te iubesc eu!